Din istoria poporului albanez

Albanezii sunt oamenii care locuiesc in Albania, Kosovo (Rusia nu recunoaste Kosovo ca stat separat), Macedonia, Serbia, Muntenegru, exista diaspore albaneze in alte tari, in special in Italia, Germania, Suedia, Franta si alte tari. Conform dialectelor limbii albaneze si caracteristicilor etnografice, albanezii sunt impartiti in Gegs (in nord, Shkipenia in dialectul Geg) si Toskov (in sud, Shkiperia in dialectul Toskov). Dintre tipurile antropologice dintre albanezi, predomina brahicefalicul (Tip antropologic dinarian sau Adriatic) (in special in nord si est). Numele " albanezi "ar fi putut proveni din cuvintele albus –" alb "in latina si alp –" munte inalt " cuvant Celtic, de unde si Muntii Alpi, germana. Alpen, Franceza. Alpes, ital. Alpi. Adica, numele "albanezi" pentru alte popoare ar putea insemna locuitorii muntilor albi inalti. Zapada alba si calotele de gheata pot fi adesea observate pe varfurile muntilor.

Aparent, au existat si legaturi intre Albania Caucaziana (un stat antic din estul Transcaucaziei) si Albania Balcanica (moderna). Albanezii sunt Indo-europeni, apropiati de ilirii, Messapii si Tracii disparuti. Ilirii sunt triburi Indo–europene antice din nord-vestul Peninsulei Balcanice (dalmatieni, Ardieni, Panonieni etc.) si in sud-estul peninsulei apenine (Iapigi, Messapi etc.). Limba Ilirica, o ramura separata a familiei de limbi Indo-europene. Este reprezentat de doua soiuri: Balkanoillyrian (nord-vestul Peninsulei Balcanice) si Messapian (inscriptii din secolul al 6-lea i. HR E.-secolul 1 D. HR., descoperit in sud-estul Italiei) dupa limbi.

De la sfarsitul secolului 3 pana la sfarsitul secolului 1 i.HR., ilirii au fost cuceriti de romani si romanizati. Messapes sunt triburi din sudul Italiei care probabil au migrat din Creta in secolele 10-9 I. HR.TRACIA este o regiune istorica din estul Peninsulei Balcanice, intre Marea Egee, Marea Neagra si Marea Marmara (de la numele populatiei antice – Tracii). Tracii, un grup de triburi Indo-europene antice (daci, Audri, geti etc.) care locuiau in nord-estul Peninsulei Balcanice si in nord-vestul Asiei Mici. In timpul Marii Migratii, popoarele s-au amestecat cu alte triburi, devenind unul dintre elementele etnice in formarea bulgarilor, romanilor, albanezilor si a altor popoare. Limba tracica, o ramura separata a familiei de limbi Indo-europene. Monumentele scrise (cuvinte individuale, glosuri si inscriptii scurte) dateaza de la mijlocul mileniului I i. HR. in primele secole ale mileniului I i.HR. partea de nord – vest a Peninsulei Balcanice si zonele adiacente Nordului erau locuite de iliri, Nord – Est-Traci, Sud-greci (Eleni). Epoca timpurie a fierului din Europa de vest se caracterizeaza prin asa—numita cultura Hallstatt, care a primit acest nume conditionat din orasul Hallstatt din partea de vest a Austriei, in vecinatatea careia a fost descoperit un vast cimitir, care contine cele mai vechi produse din fier din Europa Centrala, datand din secolele X-VI i.HR., productia de fier a fost adusa de cei mai vechi Indo-europeni din stepele Uralului de Sud. Aici au fost descoperite si mine de sare din aceeasi perioada, in care au fost gasite numeroase unelte folosite la acea vreme in minerit. Principala zona de distributie a culturii Hallstatt coincide cu zona de asezare a triburilor ilire si partial a celtilor. Dar monumente similare cu cele ale lui Hallstatt au fost gasite si in Peninsula Balcanica, pe teritoriul Europei de Est, sudul Germaniei si la periferia estica a Frantei. Culturile din epoca timpurie a fierului din Peninsula Iberica si Italia sunt apropiate de Cultura Hallstatt. Epoca Fierului in Italia incepe in secolul al 10-lea i. HR.pe insula Sicilia, cultura in aceasta perioada se dezvolta, aparent, sub influenta continua a lumii Egee. Cultura din sudul Italiei, precum si regiunea Picene (Italia De Mijloc), prezinta semne de influenta Ilirica. Tracii s-au stabilit in nord-vestul Asiei Mici si in secolul al 7-lea i.HR. tribul Trac al Trerienilor a invadat teritoriul Lydiei impreuna cu Cimmerienii. Cu toate acestea, numai dupa ce Lydia a primit ajutor de la Asiria de doua ori, iar Cimmerienii au fost slabiti de ciocnirile cu scitii, Lidienii au castigat. Puterea Cimmerienilor a fost sparta. Ramasitele Cimmerienilor s-au stabilit in partea de nord-est a Asiei Mici, unde s-au contopit treptat cu populatia locala. Populatia principala a Peninsulei Balcanice din nordul Greciei a ramas triburile agricole tracice locale, al caror nivel de dezvoltare era deja destul de ridicat. Produsele din bronz si mai ales din aur gasite in Romania indica o tehnica destul de dezvoltata a fabricarii lor; utilizarea uneltelor individuale de fier era cunoscuta in tarile Carpato-Dunarene chiar inainte de sosirea scitilor aici. Triburile locale au fost asociate de mult timp cu triburile culturii Hallstatt, precum si cu triburile grecesti din sudul Peninsulei Balcanice, a caror influenta a devenit deosebit de vizibila de atunci. Prin urmare, este posibil ca influenta pe care scitii au inceput sa o experimenteze de la triburile locale cucerite de ei sa fie mai mare decat cea pe care ei insisi au exercitat-o asupra lor.

Raspandirea fierului in Balcani a contribuit la dezvoltarea in continuare a agriculturii, care a aparut aici in perioada neolitica; in prima jumatate a primului mileniu, agricultura cu plug a inceput sa se raspandeasca pe scara larga. Imbunatatirea instrumentelor a contribuit la dezvoltarea mestesugurilor – arme, fierarie, sticla, ceramica; cu toate acestea, ceramica a ramas bruta si primitiva mult timp, deoarece roata olarului nu fusese inca folosita in aceste tari.

In prima jumatate a primului mileniu i.HR., s-au gasit schimbari vizibile in structura sociala a triburilor locale ilirice si tracice. Asezarile din aceasta perioada constau din sate si mici fortificatii situate pe inaltimile care dominau zona. Sapaturile acestor fortificatii dezvaluie, asa cum am mentionat deja, numeroase produse metalice, inclusiv bijuterii din aur si argint, precum si mostre de ceramica de inalta calitate. Sapaturile satelor produc foarte putine produse metalice; bijuteriile sunt aproape absente; ceramica este primitiva si aproape imposibil de distins de cele produse in timpul Neoliticului. Evident, nobilimea tribala locuia in fortificatii, iar membrii obisnuiti ai comunitatii locuiau in sate. Acest lucru indica un proces amplu de proprietate si stratificare sociala intre triburile Balcanice. Faptul separarii nobilimii tribale, care aparent a inceput in epoca bronzului, confirma si diferenta de ustensile gasite in inmormantarile bogate si sarace. Dar descompunerea progresiva a sistemului comunitar primitiv nu a dus la mijlocul primului mileniu i .HR. spre formarea unei societati de clasa in Balcani (cu exceptia Greciei). Triburile tracice de Sud care locuiau pe teritoriul Bulgariei moderne, unde formarea Statelor a inceput in secolul V i.HR., s-au apropiat cel mai mult de aceasta. Relatiile colonistilor greci cu triburile locale, care nu au supravietuit inca relatiilor comunitare primitive, dobandesc o mare importanta in acest moment. Aceasta este relatia grecilor cu triburile tracice din Peninsula Balcanica, cu triburile locale din sudul Italiei si Sicilia, cu celtii si ibericii, care in cele mai vechi timpuri locuiau pe teritoriile moderne ale Frantei si Spaniei, cu scitii, locuri si altele, triburi de pe coastele Marii Negre si Azov. Grecii au stabilit relatii pasnice cu multe dintre triburile locale pe baza schimbului comercial, care a adus beneficii uriase coloniilor, dar au existat si cazuri frecvente de ciocniri militare.

In secolele 7-3 I.HR., grecii au fondat o serie de asezari comerciale si agricole-colonii pe teritoriul asezarii ilirilor. Apoi comunitatea Hallstatt se dezintegreaza; se formeaza o cultura Latena Celto-tracica, ostila ilirilor. Celtii incep sa impinga ilirii din nord, iar grecii din est. Celtii i-au impins partial pe iliri, partial i-au supus asimilarii. In secolul al 3-lea i.HR., cand ilirii au intrat in conflict cu romanii, ei se aflau in cea mai mare parte in stadiul de descompunere a sistemului Gentil. Unii cercetatori considera ca albanezii moderni sunt descendenti ai vechilor iliri. Monumentele culturii ilire au fost pastrate in Austria, Albania, Italia, Macedonia, Serbia.

Exista posibilitatea ca dupa migratia din Carpati in Peninsula Balcanica, Indo—europenii apartinand haplogrupului R1a sa se asimileze cu triburile Paleobalkane locale ale haplogrupului I2a, rezultand formarea nationalitatilor tracice (cunoscute din surse scrise) (dominate de haplogrupul I2a cu un mic amestec de haplogrupul R1a); in acelasi timp, s-a format o noua limba pe baza limbii cuceritorilor, adica pe o baza Indo-europeana, dupa ce a absorbit unele caracteristici locale. Tracii sunt atribuiti de unii cercetatori haplogrupului R1b. Se disting 9 haplogrupuri de albanezi moderni: E1b1b1 (M35), J2 (M172), R1 (M173), I (M170), G (M201), K (M9, XP), J1 (M267), H1 (M52), E (xE1b1b1), ceea ce indica originea lor extrem de mixta. Un haplogrup este un grup de haplotipuri similare care au un stramos comun care are o mutatie mostenita de toti descendentii (de obicei un singur polimorfism nucleotidic). Termenul "haplogrup" este utilizat pe scara larga in genetica populatiei si genealogia genetica – stiinta care studiaza istoria genetica a omenirii, folosind studiul haplogrupurilor cromozomului Y (ADN-y), ADN mitocondrial (ADNmt) si haplogrupul HCG. Markerii genetici ai ADN-ului Y sunt transmisi cu cromozomul Y exclusiv prin linia paterna (adica de la tata la fii), iar markerii ADNmt sunt transmisi prin linia materna (de la mama la toti copiii). Astfel, barbatii sunt purtatori de markeri Y-ADN si mtDNA, iar femeile sunt doar mtDNA. Haplotipurile prin markeri autozomali sunt reprezentate atat la barbati, cat si la femei.

Конец ознакомительного фрагмента.