Stabs-c?pitanul Ruso Blanco. Istoria ?i reflec?iile unui ofi?er ?n exil.

Gordienko Serghei

Desiratul agent argentinian, de cum mi-a vazut documentele, imediat le-a pus la el ^in buzunarul de la piept si m-a dat la o parte, ca pe o valiza masiva cu ^incarcatura suspecta, ^in care poate fi ascunsa o jumatate de pud de contrabanda. Las^and sa treaca toti pasagerii, ofiterul s-a ^intors catre mine, a scos h^artiile si cu o privire cercetatoare a cautat ceva compromitator pe fiecare pagina.

Sunteti bolsevik? Din Armata Rosie? a ^intrebat argentinianul.

Logica extraordianra – ai ^in m^ana documente cu stema imperiala, cu vulturul cu doua capete si tu ma ^intrebi despre Armata Rosie. Am dat din cap ^in loc de raspuns.

Ruso blanco? m-a ^intrebat ofiterul privindu-ma insistent.

Da. Armata alba.

De unde cunoasteti limba spaniola? A-ti fost pregatit special?

Are dreptate. Ar fi cel putin straniu sa astepti de la un imigrant rus sa cunoasca limba spaniola. Raspund, cum este:

Am ^invatat pe nava.

Asa repede ai ^invatat?

Ceva mai repede dec^at franceza, germana si engleza.

Ofiterul continua sa ma priveasca cu privirea de sticla.

Stanislav Istomin … mi-a pronuntat cu greu numele, Ofiter al armatei Imperiale? a trecut la limba germana.

Iavoli, – raspund deasemena ^in germana.

Cu ce scop ^in Argentina?

Imigrez.

A-ti pierdut razboiul la voi? A-ti luptat rau?

Am tacut. Are dreptate. Ofiterul a lovit de c^ateva ori cu documentele de palma.

O sa verificam! P^ana atunci o sa stati ^in camera.

Pacat. Iesirea era at^at de aproape.

O zi ^in camera, bagajul e confiscat. Dimineata discut cu acelasi ofiter.

Sunteti liber. Iata documentele Dumenavoastra si permisul pentru sedere temporara. Aranjati-va. ^Incercati sa Va adresati la consulatul rus. Cred ca Va Vor ajuta.

Cu primul autobus de ocazie merg la consulat. Interesant, oare si aici a ajuns puterea Sovietica. Daca consulatul e sovietic, atunci va trebui sa caut ajutor ^in alt loc.

Dar consulatul s-a dovedit a fi Imperialist. Consulul m-a ^int^alnit oficial, cu un interes vadit fata de persoana mea.

Bine dragutule, aratati documentele, Va Vom lua la evidenta. Frontul german, Armata de Voluntari, generalul Vranghel… Vreti sa locuiti ^in Argentina?

Daca e posibil.

Atunci lasati-mi mie documentele si dosarul militar. O sa ^il traducem ^in spaniola cu apostila consulatului. Aceasta o sa va fie de folos la primirea dreptului de resedinta permanenta.

Desigur. Multumesc.

Aveti unde sa va opriti? ^Inteleg. Cu parere de rau, consulatul nu dispune de locuinte libere. O sa va ofer o recomandare pentru societatea de caritate izraeliteana. O sa Va gaseasca ceva pentru ^inceput. E ^intr-al 5-lea cartier al orasului.

Domnule Ptasnikov, am protestat eu, -nu ar fi mai bine sa ma trimiteti ^in Palestina?

Stai linistit, dragutule. Acolo ^ii ajuta pe multi. Prezinta-te ca de al lor…

M-am prezentat la Dumneavoastra ca de-al nostru.

Pai da, dar posibilitatile noastre sunt foarte reduse. Doar stiti si singur, noi reprezentam un stat, care nu mai exista. Nu avem finantare. Totul se mai mentine doar din inertie, totul va disparea, imediat ce Sovetele vor trimite ^incoace consulul lor.

Foarte rezonabil. Dar sa plec la societatea propusa totuna nu vroiam.

Pe aici este pe undeva vre-o biserica ruseasca?

Este. Acolo vreti sa cautati adapost? Pai iata, adresa – strada Brazili, apartamentul 315. ^In partea veche a orasului. Adresati-va la staretul Constantin. Lui ^ii plac vranghelitii.

Am luat din nou transportul si am plecat pe adresa indicata. As fi vrut ^in drum sa admir orasul, dar ultima fraza a lui Ptashnikov ^i-mi revenea insistent ^in memorie – ”lui ^ii plac vranghelitii”. Se parea staretul ^ii iubeste, dar consulului nu ^ii plac. Fie, o sa ma clarific mai apoi.

Catedrala Sf^anta Treime se gasea chiar ^in centrul orasului ^in cel mai vizibil loc. Se contopea cu cerul senin argentinian, straluceau de departe crucile aurite si stelele celor cinci cupole sinilii, de parca era o pictura a icoanei lui Rubliov, ”Sf^anta Treime”. Peretii netezi, galbeni cu chenarele maronii ale ferestrelor, mozaica venetiana pe fronton, sculptura de paitra alba si gardul de piatra – se asemana ideal cu o biserica moscovita din veacul al optsprezecelea. Din usile deschise se auzea basul diaconului si c^antecul horului:

Binecuv^antata Domnia Tatalui si Fiului si Sf^antului Duh, de acum si pururea si ^in vecii vecilor. Amin. Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste … Pentru orasul acesta, pentru alte orase, tari cu credinta Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

^In aceiasi clipa ^in suflet mi s-a nascut o dorinta sa ram^an aici. Trebuie sa pun o lum^anare pentru ca am ajuns cu bine. ^I-mi scot chipiul si intru ^in biserica. Deodata m-a lovit ^in nari mirosul lum^anarilor bisericesti si al tam^aiei. Inspir cu tot pieptul, ^incet, p^ana mi se umplu plam^anii si ^i-mi tin rasuflarea ca sa simt c^at mai mult acest miros binecuv^antat. Cumpar lum^anari, le pun pentru ca am ajuns cu bine, ^i-mi fac semnul crucii, sarut icoana. ^I-mi prind r^and la ispovedanie.

A-ti venit de cur^and? ma ^intreaba preotul.

Aseara. Din Europa. Sunteti staretul Constantin?

Da, fiule.

Ma ajutati sa ma aranjez?

Dupa slujba ^in biserica o sa fie servit ceaiul ^in scoala parohiala. Acolo vom discuta, a raspuns preotul si a invitat la ispovedanie urmatorul.

^Ii pup m^ana, ma departez, privind atent prin parti. Vad ca are o atitudine de simpatie fata de mine si priveste ^in urma mea lung cu ochi tristi. Am aflat ca si fiii lui au facut serviciul militar ^in cavaleria de garda. Dupa ce s-a g^andit putin, a ^inteles situatia, mea foarte trista si mi-a propus sa traiesc un timp ^in biblioteca bisericeasca.

Locuinta mea temporara s-a dovedit a fi destul de spatioasa cu doua ferestre care dadeau spre ograda interioara. Din depozitul minuscul mi-a fost adus un pat si o saltea vechisoara. Ramas singur, stau pe pat, ma uit la stelajul de carti, legaturile de ziare, masa de l^anga fereastra… Singuratate totala si pace. O alta tara, un alt continent, alti oameni, alta limba, alta viata… Trebuie cumva sa ma stabilesc.

^In urmatoarele saptam^ani de viata la biserica, ^in special ^il ajutam pe preotul Constantin la gospodaria bisericeasca, pentru ai multumi macar c^at de putin pentru locuinta si hrana: Reparam mobila, maturam mica ograda bisericeasca, faceam ordine la scoala parohiala si biblioteca. ^In zilele de s^ambata si duminica ajutam la liturghie si luam pr^anzul ^in familia preotului. Printre cartile bibliotecii am gasit si un manual de limba spaniola, vechi si voluminos, de care m-am apucat imediat si ^il citeam tot timpul liber iar ^inainte de culcare rasfoiam legaturiele de ziare argentiniene si imigrationale. Am ^inteles ca faceam parte din cel de-al treilea val de imigranti din Russia. Primii ^incoace au venit evreii la sf^arsitul secolului trecut. Acum lor le apartineau restaurantele, dughenile, atelierile mestesugaresti si frizeriile de pe cele mai aglomerate strazi a Buenos-Aerusului.