Stabs-c?pitanul Ruso Blanco. Istoria ?i reflec?iile unui ofi?er ?n exil.
Шрифт:
Desigur ca la conacul lui Kseshinskaia nu am fost niciodata. Cladirea a fost construita vre-o zece ani ^in urma, ^in stilul care e modern acum cu planificare asimetrica, poduri de diferite ^inaltimi, tocul usii de o configurare superba si geamuri de diferite marimi. Tencuiala – granit rosu si cenusiu, caramida, maiolica si metal decorativ – completau armonia geometric cu contrast si diversitate.
Trec prin apartamentele din fata cu sera vitranta si rotonda. Citesc inscriptiile mascate de pe usi: TK RSDRP(b), PK RSDRP(b), ”Pravda” (Adevarul), ”Soldatskaia pravda” (Adevarul soldatesc). Ma orientez dupa sunetul vocilor ^in usile deschise ale salii mari. Stilul cladirii trece de la cladire la oameni: grupuri de soldati ^in pardesii lungi sunt amestecati cu matrosi ^in chipiuri fara viziera si pe alocuri este completat cu geaca stralucitoare a comisarilor. Fumul plumburiu al trabucurilor si tigarilor din mahorca se ridica lin spre pod, transform^andu-se, ca ceara lichida, ^in forme bizare. Sala e arhiplina. Pe soclu, la masa acoperita cu postav rosu, stau cei ce prezideaza. Citind de pe o foaie de h^artie, tine cuv^antarea un orator ^imbracat ^intr-un costum ieftin cu barba putina, par rar roscat si putin pe un cap chel, imens. Este foarte sepeleag. Fiecare cuv^ant este urmat de gesturi agonizate cu m^ana dreapta de parca arunca cuvintele ^in multime.
Ma decid sa aflu, cine e ^in fata noastra. Alaturi sta un soldat sprijinit cu capul pe baioneta puscai gh, de dupa care i se vede numai nasul, o alunita enorma ^in forma de pata pe obraz si tigara din mahorca ^in coltul gurii. ^Il ghiontesc:
Tovarase, cine e acesta?
Soldatul, ^i-mi raspunde fara sa ^i-mi ^intoarca fata nebarbierita:
E el! Lenin! Vezi cum taie ^in burghezi!
Oratorul ”taia” fara oprire, de parca s-ar fi pregatit multi ani.
Proletariatul constient poate fi de acord cu un razboi revolutionar care sa justifice cu adevarat defensismul revolutionar, numai cu conditia ca puterea sa treaca ^in m^ainile proletariatului si ale paturilor sarace ale taranimii care se aliaza proletariatului si care renunta la toate anexiunile de terenuri, ^in fapt si nu formal pentru ca sa se ajunga la o ruptura totala ^in fapt cu toate interesele capitalismului. Tin^and seama de buna-credinta ne^andoielnica a straturilor largi ale reprezentantilor din mase ai defensismului revolutionar, care admit numai razboiul pornit din necesitate si nu ^in vederea cuceririlor, tin^and seama ca acestia sunt ^inselati de burghezie, trebuie sa li se explice foarte pe larg, cu deosebita staruinta si rabdare, ^in ce consta greseala lor, sa li se arate ca ^intre capital si razboiul imperialist exista o legatura indisolubila, sa li se demonstreze ca fara dobor^area capitalului razboiul nu se poate ^incheia printr-o pace cu adevarat democratica, ci numai printr-o pace impusa prin forta.
Foarte complicat! Cu coada ochiului observ ca soldatul meu cu pata pe obraz a ramas cu gura cascata si tigara de mahorca i s-a lipit de buza de jos. C^at oare din cele spuse a ^inteles el si altii? Interesant g^and are oratorul – razboiul cu dusmanul exterior este criminal, cu al sau este necesata. Sa ascultam mai departe…, acelasi delirari…
Ne trebuie nu o republica parlamentara, dar o republica a Sovetelor ^in toata tara, de jos ^in sus. Sa ^inlaturam, politia, armata si birocratia.
Desigur sa le ^inlaturati! C^at a trebuit, Dumneavoastra, domnule Ulianov sa Va ascundeti de ei! Chiar a trebuit ca personal sa dati date politiei din Zvejnite!
Clasele vor disparea la fel de inevitabil, cum inevitabil ele au aparut ^in trecut. Apoi va disparea si statul.
Nu e clar. Ne vom re^antoarce la societatea preistorica?
Toate aceste ^intrebari le va rezolva partidul. Singur, fara aliante cu oportunistii, fara aparatori ai patriei si cu at^at mai mult ai burghezilor, va redenumi partidul si ^i-si va pune scop sa creeze un stat comuna.
Comuna? Se pare ca a fost inspirat de Comuna de la Paris. Exact! Anume de at^ata au ridicat steagurile rosii pe corabiile flotei Baltice, iar soldatilor pe chipiuri le-au cusut panglici rosii si masa prezidiului e acoperita cu postav rosu – culoarea revolutiei franceze, culoarea s^angelui. Oare nu ^i-si amintesc cu ce s-a finisat Comuna la Paris: teroarea revolutionara, razboiul civil si ^imparatia lui Napoleon, un ciocoi la fel de necrescut ca si Lenin.
Moartea a mii de proletari ^in lupta pentru o republica cu adevarat revolutionara, devenind o moarte fizica, nu este de fapt o moarte politica, dar din contra este cel mai mare c^astig al proletariatului, cea mai impunatoare implimentare a hegemoniei lui ^in lupta pentru libertate. Noi trebuie sa cream un imn revolutionar International ^in lupta contra social-sovinistilor europeni si centristi. Printre ideile lor delirante si perversiunile marxsizmului se regaseste si minciuna oportuna, precum ca pregatirea rascoalei este un blanchizm.
Interesant, ^in cazul dat cuv^antul blanchizm vine de la familia revolutionarului francez Louis August Blanc sau de la familia de domnisoara a mamei domnului Ulianov – Maria Izrailevna Blank? Un adevarat calambur, domnilor.
Suntem pe calea unei biruinte sigure, pentru ca poporul este deja cuprins de deznadejde si ^inrait. ^Ii vom despuia pe capitalisti de toate cizmele si le vom lua p^ainea. Le vom lasa g^armuji, ^ii vom ^incalta cu opinci!
Multimea care p^ana acum asculta atent si pastra linistea, a ^inceput sa urle. ^In fumul acid au zburat chipiuri, berete, caciuli. Pe deasupra capurilor au ^inceput sa se fluture gurile diferitor arme: pusca, mitraliera, pistoale si baionete. Iar vecinul meu, soldatul a pus doua degete ^in gura si a tras un suierat lung, asurzitor. Se vede ca ultimele cuvinte ale oratorului au fost ^intelese mai bine dec^at toate si acum avea loc culminatia piesei revolutionar-futurista. E timpul sa plec.
Buenos Aires. Iulie anul 1921
Dimineata am plecat la munca, ca de obicei-devreme si linistit. ^In cafenea, c^and aranjam scaunele pe masa, l^anga fereastra, mi-am amintit de granicerul argentinian. Statea chiar aici. De ce a intrat la noi ^in cafenea? Doar sa ia pr^anzul? De ce anume la noi? ^In Buenos Aeres sunt multe cafenele si restauranturi. ^I-si ducea slujba ^in portul, din apropierea noastra. O fi vrut sa guste dintr-o m^ancare traditionala pe care nu o cunostea ^inca sau o fi intrat din alta cauza? De ce m-a chemat pe mine si nu chelnerul? O fi vazut o fata cunoscuta? Si-a amintit sau nu a uitat niciodata? S-a asezat l^anga fereastra la soare… Nu e un loc comod. Poate m-a chemat sa ma arate cuiva care statea de cealalalta parte a ferestrei? Cui? Sa-mi amintesc cine era dupa fereastra. Nu-mi amintesc. E vre-o legatura ^intre el si Babashev, Slastnitzchii si Rudzevici? C^and au venit? P^ana sau dupa vizita? Dupa. Desigur, dupa. ,,Camarazii,, mei au venit cu o nava din Copenhaga… Da, se pare asta si este calea revolutionara prin Europa catre imigrantii din America de Sud.
Seara ma ^intorc ^inapoi. Camarazii mei, ca de obicei, ^i-si beau ceaiul. Cum de nu ^ii observasem mai demult! C^and eu vin ei totdeauna sunt aici, toti ^impreuna. Desigur, sunt un grup.
Deci, domnilor! Va rog sa serviti ceaiul pentru personalul de grad nedeterminat!
Luati loc, Istomin, m-a invitat la masa Slastnitkii. Iata paharul Dumneavoastra. Ceianicul e ^inca fierbinte. Care e motivul acestei dispozitii superbe?
^I-mi frec m^ainile, i-au paharul cu lichid maroniu si fierbinte, pun doua patratele de zahar rafinat.
^In primul r^and am decis sa ma izbavesc de definitia sociala, ,,personal cu grad nedeterminat,,. ^In al doilea r^and, m^aine am liber!
Te felicit, a z^ambit sarcastic Rudzevici, apropiind de mine fursecurile. Care e motivul?
Motivul e unul absolut minunat, domnilor, aniversarea a 105 ani de independenta a Argentinei. Va fi organizata parada militara. Vreti sa participati?
Doar ca admiratori, – a preluat vesel Slastnitzkii.
De ce oare tace Babashev? Clar, e seful grupului, evalueaza situtia. C^at de diferit vad acum lucrurile!
Atunci, m^aine la amiaza iesim ^in oras. Totodata vom admira si armata argentiniana, zic eu catre Babashev.
El se reazama pe speteaza scaunului, involuntar lasa sa ^ii cada pe fata o raza de soare ce strabate din fereastra ^ingusta. Barba se ^intinde ^intr-un z^ambet si printre firele de par se vede clar o alunita ^in forma de pata. Trebuie sa ma retin! Trebuie sa ^il privesc ^in ochi si sa ^il ^intreb ceva. Trebuie sa evit pauza!
Cum succesele pe tar^amul cautarii unui serviciu, prieteni?