Stabs-c?pitanul Ruso Blanco. Istoria ?i reflec?iile unui ofi?er ?n exil.
Шрифт:
^In octombrie 1887 comunitatea ortodoxa din localitate compusa din greci, serbi si arabi crestini s-au adresat catre ^Imparatul Rus Alexandr al III-lea cu cerere despre deschiderea unei biserici ortodoxe ^in Buenos Aires. Cu participarea procurorului-sef Sf^antul Sinod Pobedonostzev la 14 iunie a anului 1888 a fost deschisa prima biserica ^in America de Sud inclusa la misiunea ^Imparateasca. Slujba primei liturghii a fost oficiatala 01 ianuarie 1889. Cu toate astea parohia era mai mult dec^at modesta – era amplasata ^in casa particulara ^in doua camerute str^amte. Dar lumea se tragea ^incolo: liturghia, ungerea cu mir, botezul, casatoriile – totul se petrecea acolo. Uimitor dar ziarele argentiniene din acele timpuri denumeau parohia rusa – sinagoga iar pe toti imigrantii din Russia ^ii considerau iudaisti.
Binefacatorul meu, parintele Constantin a fost numit aici ^in anul 1891. Ca sa vezi e aici deja de 30 de ani! Are recomandarea directa a lui Pobedonostzev!..Rasfoiesc o legatura ^intreaga de ziare Rusesti…Fiul preotului eparhiei Tveri din satul Zadorie. Seminarul Teologic, Academia Teologica Petersburg, excelenta la ^invatatura, grad de candidat bogoslov cu dreptul de a primi gradul de magistru, a fost lector … La cerere Ministerului Afacerilor Externe a fost numit paraclisier ^in biserica atasata misiunii rusesti din Gaaga, unde pentru zel a fost hirotonosit ^in calitate de diacon. De la 16 aprilie anul 1891 este numit abate a Bisericii Rusesti Ortodoxe ^in Buenos Aieres si hirotonosit de la 20 aprilie al aceluiasi an cu ordinul de preot. Ziarul Local ”Noutati Bisericesti” pentru anul 1894… Asa … Articolul parintelui Constantin despre necesitatea construirii unei biserici. Mai departe… Este procurat o parcela de pam^ant ^in partea istorica a orasului. Posibil, anume aici. Ziarul rus pentru anul 1897… Calatoria parintelui Constantin prin orasele Russiei, colectarea donatiilor pentru biserica din Buenos Aires… Audiere la ^Imparat! Superb! Monarhul a jertfit 5000 de ruble din resursele personale… Donatiile ^imparatasei vaduve Maria Fedorovna, alte personalitati al familiei Imperiale…
La 6 decembrie 1898 la sarbatoarea Sf^antului Nicolai Facatorul de Minuni ^in prezenta prezidentului Argentinei ^in sf^arsit a fost stabilita biserica ruseasca ^in Buenos Aieres. 23 septembire 1901 biserica Sf^anta Treime a fost ^in mod oficial sfintita ^in prezenta corpului militar diplomatic, reprezentantului guvernului rus, presedintelui republicii, Hulio Rochi, ministrilor si primariei Buenos Airesului. Parintele Constantin a iesit cu un cuv^ant de salut: ”Noi mereu ne rugam pentru pace, pentru unirea tuturor ^intr-o iubire frateasca, pentru belsug de roada ^in aceasta tara primitoare si ^ii dorim sa aiba parte de liniste… Multumim pentru ajutor la toti reprezentatii diferitor natiuni si diferitor credinciosi. Prezenta lor la sfintirea bisericii de azi e placuta ^indeosebi…” Multe articole ^in care sunt laudate cuv^antarile staretului ^in ziarele din Buenos Aires… Pe l^anga biserica au fost deschise o dugheana cu cele mai necesare lucruri, adapost pentru nevoiasi, sala de lectura gratis, societatea lucratorilor rusi, hor, trupa de teatru dramatic, se fac colectari de bani ^in folosul celor saraci. Considerabil!
Mai departe, al doilea val de imigrari dupa revolutia din anul 1905. Au venit rusi si ucraineni. ^Inaintea razboiului cu Germania si Argentina aici deja locuiau 120 000 de imigranti din Russia. Dupa c^at se pare, cel mai greu le-a fost anume imigrantilor din acest de al doilea val. Nici autoritatile locale, nici consulatul nu ^ii ajutau sa-si gaseasca domiciliul. Oamenii ^inoptau ^in parcuri si vagoane de tramvai. Scoala parohiala de pe l^anga catedrala a fost transformata ^in locuinta temporara pentru imigranti.
August anul 1914. Russia a declarat razboi Germaniei. Se colecteaza donatii pentru cei nevoiasi si jertfele razboiului, se recruteaza voluntari pentru armata rusa…
Februarie anul 1917. Revolutie ^in Petrograd… Aprilie… Parintele Constantin este suspendat din functia de secretar a departamentului diplomatic a misiunii Ruse ^in Buenos Aires de catre Guvernul Provizoriu…Octombrie…O noua revolutie ^in Russia, un nou val de imigranti: ofiteri si ranguri inferioare a armatei lui Vranghel, preoti ortodocsi, comercianti, negustori, mosieri, ziaristi, ingineri… Pe l^anga Catedrala a fost deschisa societatea de ajutor reciproc. Acum a ajuns si r^andul meu sa ma contopesc cu urmatorul val de compatrioti, aruncati din leaganul natal.
Dupa o saptam^ana ma duc la consulatul rus dupa documentele mele si dupa cele traduse. Domnul Ptashikov, mi se pare, azi nu este ocupat. Ma serveste cu ceai negru si zahar rafinat, ma ^intreaba despre Russia, despre revolutie, razboiul civil, apoi despre viata mea la parintele Constantin.
Sa ^inteleg ca ^inca nu ti-ai gasit de lucru, dragutule? Cred ca de data asta Va pot ajuta. Adresati-va la domnul Bakovsk. Este un fost plutonier, tine cafeneaua ”Ucraina” ^in port. Ma g^andesc ca Dumneavoastra ca fost militar ve-ti gasi limba comuna cu d^ansul. Cereti o functie de administrator. Puteti chiar sa faceti referire la mine.
O propunere foarte neasteptata si venita foarte la timp! Ma duc direct la port. Fostul plutonier traia aici deja de multi ani si s-a transformat ^intr-un adevarat burghez. Viata linistita a unui proprietar de cafenea l-a transformat ^intr-un mod care si era de asteptat – a pierdut alura militara, burta s-a balabanit, obrajii s-au desirat. Bankovskii fuma un trabuc brazilian si ma asculta cu o fata plictisita. Se vede, a ascultat asa istorii de multe ori.Toate istoriile imigrantilor sunt asemanatoare, sunt diferite doar prin detalii. Nu m-a angajat ^in calitate de administrator, dar a propus sa ^incep ca personal fara rang stabilit. Am acceptat bucuros.
Viata mea s-a schimabt radical. La ora sase dimineata deja eram la cafenea. ^Incepeam cu deredicarea ^incaperii dupa vizitatorii nocturni, ridicam scaunele pe masa, frecam podeaua, spalam sticlele de la geam si oglinzile. Ziua str^angeam de pe mese, spalam vesela, aduceam produse la bucatarie si aveam grija de doi baietandri care erau angajati ca chelneri si nu prea se rupeau muncind. Finisam la ora sase seara. Ziua de lucru de 12 ore ma epuiza defintiv. Venind acasa, cadeam lat pe pat si adormeam. Despre citirea cartilor si ziarelor a trebuit sa uit complet, iar limba spaniola acum o ^invatam vorbind cu vizitatorii cafenelei, la pauza de masa, deschideam manualul ^in fata unei farfurii cu bors si un pahar de ceai negru, acoperit cu o hrinca de p^aine neagra. ^In cafenea intrau oameni foarte diferiti – argentinieni si marinari imigranti din toata lumea. O data a intrat chiar si gracnicerul desirat care mi-a verificat documentele pe nava. S-a asezat la fereastra, s-a interesat cum m-am aranjat la Buenos Aires si a servit dupa recomandarea mea sarmale cu sm^ant^ana.
^I-mi platea 100 de peso pentru o luna si ma aproviziona cu produse de prima necesitate. Dupa prima luna, observ^and straduinta mea, mi-a adaugat 50 de peso. Aproape tot ce c^astigam, puneam deoparte – trebuia sa ma g^andesc sa ma mut cu traiul din biblioteca bisericeasca.
^I-mi placea Buenos Airesul cu multimea lui de cafenele si restaurante, asemanatoare cu ale noastre, mereu suna muzica, iar vizitatorii pe ^inserate dansau tango. Chiar ma g^andeam sa ram^an aici ^in urmatorii ani, dar evenimentele ce au urmat, au spulberat aceste planuri si totodata si sperantele mele spre o viata mai linistita, a unui imigrant, care deja se aranjase cu bine ^in Argentina.
Din mapa de serviciu a stabs-capitanului Proscurin.
Raportul serviciului secret. Berna. Sf^arsitul anului 1914 – ^inceputul anului 1915.
Ulianov (Lenin) ^il critica pe Plehavin pentru pozitiile de aparare. Tine cuv^antari la Geneva, Claran, Tiurih si Berna, organizeaza conferinta partidelor Revolutionare.
Notita lui Proscurin:
Un adevarat agent al influentei!
Raportul serviciului secret. Constantinopol. Ianuarie anul 1915.