Stabs-c?pitanul Ruso Blanco. Istoria ?i reflec?iile unui ofi?er ?n exil.

Gordienko Serghei

De ce?

Cred eu, nemtii au constietizat, ca Austro-Ungaria nu este un aliat puternic, iar av^and aliati doar Franta si Anglia le-ar fi fost greu sa ne biruie pe noi. Aceasta a fost mentionat ^intr-un raport pe pagina a opta al raportului meu. Ca varianta se examina scoaterea din razboi a uneia dintre tarile Antantei prin ^incheierea unui acord de pace. De dorit pe Russia. Atunci Germania ar fi avut ocazia sa transfere toate armatele sale pe frontul vestic si dupa victoria asupra Angliei si Frantei din nou sa lupte cu noi, dar deja numai cu noi.

Rezonabil.

Nemtii au batut insistent ^in usile celor mai ^inati Demnitari, pentru ca cu ajutorul lor sa obtina pacea dorita, dar fara rezultat. Deaceea au schimbat tactica – au trecut sa lucreze printre prizonierii nostri, printre straini si printre populatia de pe teritoriul neocupat de ei. ^In ultimul timp, ei tiparesc si distribuie literatura propagandistica, iar noi p^ana ^in prezent lucram cu inertia ce o avem din anul 1914 – cautam spioni si distrugatori. Germania ^insa, practic nu pune ^in joc cartea nemtilor rusi, dar se straduie sa schimbe complet at^arnarea populatiei fata de ei. Consider necesar respectiv sa reorientam agentii nostri din Imperiu si jandarmerie.

Sunt de acord. Cum e cu revolutionerii?

A-ti avut dreptate. Serviciul de spionaj german si Ministerul Afacerilor Externe recruteaza activ si finanteaza revolutionarii nostri. La Parvus este un plan complex si detaliat de sabotaj si diversiuni pe teritoriul nostru care se va dezvolta ^intr-o revolutie. Parvus – e o figura puternica cu contacte de asemenea puternice si are sustinere ^in comert si ^in spionajul german. Finantarea ceruta de ei are un volum enorm, dar pentru nemti jocul se va recupera. Revolutionerii nostri au o experienta de zeci de ani ^in organizarea grevelor, propagandei si actiunilor teroriste. ^In plus, multi dintre ei se afla ^in Germania si Elvetia. Stau doar fara bani, supravetuiesc din donatiile celor ce ^ii compatimesc, muncitori de la uzina, social democaratii europeni, ^i-si editeaza publicatiile, organizeaza conferinte si pe c^at se poate duc o viata decenta. Daca nemtii vor implimenta ^in ei macar o particica din milioanele cerute de Parvus si ^ii vor ajuta sa se re^antoarca ^in Russia, atunci Germaniei o sa ^ii ram^ana doar sa astepte c^and vom fi distrusi din interior.

Demid Elizarovici a rasuflat ad^anc.

Exact ca vagoneta ^in mina: ^incarca-o, da-i un ghiont si va merge, marind viteza si stric^and totul ^in cale.

Cam asa.

Ce mai ai?

Cred ca e necesar, sa conlucram mai mult cu servicul de spionaj francez. Ei deasemenea au informatie despre revolutionerii nostri din Europa.

Rezonabil, locotenent-colonelul a deschis raportul meu si a examinat superficial c^ateva pagini. Valerii Sergheievici, poate aveti dorinta sa fiti prezenti la o adunare revolutionara sau congres? Cred eu, aceasta Va Va fi de folos ^in munca Dumneavoastra. O sa ^ii vedeti de aproape, o sa ^intelegeti mai bine motivele si dispozitia revolutionara.

Ma supun.

Dumneavoastra, dupa toate probabilitatile, nu aveti cu ce sa va ^imbracati pentru o asa ocazie. ^Imprumutati de la Departamentul de supraveghere externa. Si principalul, nu va radeti barba c^ateva zile. Mustatile sa fie ca peria si nici un fel de parfium, – cu un z^ambet mi-a spus locotenent-colonelul. Iar acum despre viata si sarbatori. Sper, nu a-ti uitat, ca azi ^int^alnim Anul Nou – 1917?

Nicidecum nu.

Unde-l ^int^alniti?

Acasa.

Nu cumva ^in singuratate?

Am dat din cap.

Nu asa nu e bine! Veniti la mine. Si nu ma refuzati. A-ti creat o impresie buna asupra familiei mele. Fiica mea chiar a ^intrebat despre Dumneavoastra, locotenent-colonelul a z^ambit din nou si ca ^intotdeauna si-a ^indreptat mustetile, a netezit barba, iar mie mi-a tresarit inima.

Nu ^indraznesc sa refuz.

Buenos Aires. Iunie anul 1921

^Intr-o seara, venind de la lucru ^in biblioteca bisericeasca, care deja ^i-mi devenise casa, am descoperit trei chiriasi noi, care venisera pe nava din Copenhaga: un marinar de pe frontul lui Kolchak, ^ii spunea Slastnitzkii, marinar din serviciul de garda Rudzevici si unter-ofiterul cavaleriei barbosul Babashev. De aici ^inainte viata mea a decurs ^intr-o mica obste de imigranti. Se dovedi, ca ei au parcurs acelasi drum, ca si mine, consulatul, catedrala. ^Intruc^at eu deja cunosteam destul de bine viata din localitate, am socotit ca era datoria mea sa ma ^impartasesc cu experienta, sa le dau careva recomandatii referitor la viata din Buenos Aires si despre cum sa caute de lucru. Compatriotii meu s-au dovedit niste patrioti ^inflacarati – deasupra usii au agatat portretul amiralului Kolchak pe care l-au adus cu d^ansii si chipiul marinaresc a lui Slastnitchii, iar prin parti au agatat fotografiile generalului Denikin si Vranghel. De fapt nu prea puteam sa comunicam mult si motivul era ziua mea de munca ^indelungata, lipsa aproape completa a zilelor libere si oboselii permanente. Seara l^anga un pahar de ceai noi ne aminteam despre razboiul cu Germania, revolutie si razboiul civil. ^Intr-o zi le-am povestit despre cazul de pe nava, c^and ofiterul argentinian m-a ^intrebat, de ce noi ofiteri cu cariera a armatei Imperiale, am pierdut totul. A zis ca noi am luptat rau si eu nu am gasit ce sa-i raspund. Barbosul Babashev a protestat aprig, a ^inceput sa dovedeasca, ca asta nu ^il priveste, iar sa luptam noi putem mult mai bine, dec^at armata de pe loc. Dar nu o sa ne ^inrolam acolo, pentru ca la ei totul este aranjat ca la nemti.

Domnilor, nu se linistea Babshev, noi trebuie sa cream Alianta ofiterilor rusi, adevarati patrioti ai Tarii. O sa ^ii unim pe toti, care au fugit ^in Brazilia, Argentina, Chili, Bolivia. O sa cream o legatura cu Europa- acolo sunt cei mai multi ofiteri ai nostri. Pe urma si cu acei, care au ramas ^in Russia.

S-a dovedit ca Slatnitchii si Rudzevici demult purtau un asemenea g^and. Am^andoi deodata au intrat ^in discutie.

Istomin, noi nu am terminat razboiul. Cu ce o sa va ocupati? Toata viata sa lucrati personal fara un grad stabilit si peste zece ani sa deschideti o cafenea asemanatoare? Sa beti mata si vin? E demn oare asa ceva de titlul unui ofiter rus? Patria e ^in m^ainile bolsevicilor, totul e condus de Sovete. Datoria noastra este sa le rasturnam si sa reabilitam monarhia.

Nu va reusi, am replicat eu, -familia Imperiala e ^impuscata.

Dar mai sunt membri ai familiei Imperiale. Trebuie sa ^ii gasim. Toata ofiterimea rusa se va uni ^in jurul lor.

Am cazut de acord, ca proiectul e grandios si demn, dar lucrul ce urmeaza sa fie facut este mult si anevoios. Pentru ^inceput trebuie sa unim al treilea val de imigranti rusi din Buenos Aires, pentru ca anume noi suntem cei mai dezbinati si cei mai nearanjati. Primul val, evreii, ^i-si traiesc viata si sunt bucurosi ca au fugit de Sutenegristi. Al doilea val – cei obijduiti de conducerea tarista, ei au plecat dupa prima revolutie si probabil au participat la ea. Iar iata al treilea val suntem noi, ofiteri Imperiali, oficiali, ingineri si comercianti. ^Inca nu am reusit sa ne ^inradacinam ^in Argentina si deaceia suntem gata sa ne ^intoarcem la prima posibilitate.

Anume asa! a exclamat Rudzevici. Al treilea val! Cei mai recenti! Corect judecati Istomin. M^aine mergem la Ministerul Justitiei si ^inregistram Alianta ofiterilor rusi. Noi patru vom fi comitetul executiv.

Minunat, domnilor, am cazut eu de acord. Numai ca cu timpul la mine e cam critic. ^Intelegeti si singuri – serviciul eu nu pot sa ^il pierd.

Istomin, nu se putea calma barbosul Babashev, viata Dumneavoastra trebuie schimbata ^in mod revolutionar!

Cum?

Imediat… a devenit el confuz.

Hai ^int^ai sa elaboram totul, am protestat eu, regulamentul, sarcinile, ^imputernicirile. Apoi sa trecem la actiune. Iar acum domnilor, permiteti-mi sa ma retrag. Trec la pat. Eu la sase sunt la servici, ^in cafenea, lucrator de personal cu grad nestabilit. Noapte buna.

Se pare ca mi-am dezamagit prietenii. Au facut schimb de priviri si mi-au urmat exemplul. Acum urma sa ma ^intorc spre perete si cum trebuie sa analizez discutia neasteptata.

o sa cream o Alianta, atunci eu va trebui sa devin o figura sociala, pe ^incet sa le descopar amanunte din serviciul meu ^in Russia, sa le indic pe cine din cei cu care am facut serviciul militar ^in Europa si Russia se poate de atras la cooperare, sa le descoper tehnici si metode de lucru. Sunt eu gata de asta? ^Inca nu. De c^at timp suntem cunoscuti? C^ateva saptam^ani. Cu ce suntem legati? Locul de trai comun si faptul ca am luptat pentru Russia.